clast- [At: DN³ / V: ~o- / E: fr clast(o)] Element de compunere cu semnificația „sfărâmat”, „zdrobit”.

CLAST- Element de compunere savantă cu semnificația „sfărîmat”, „zdrobit”. [Var. clasto-. / < fr. clast(o), cf. gr. klastos – sfărîmat].

clasto- vz clast-

CLASTO- v. clast-.

-CLASTIE elem. clast(o)-.

CLAST(O)-, -CLAST, -CLASTIE, -CLAZIE elem. „sfărâmat, dezintegrat”. (< fr. clast/o/-, -claste, -clastie, -clasie, cf. gr. klastos, spart)

-CLAZIE elem. clast(o)-.

-CLAST „dezagregat, divizat”. ◊ gr. klastos „sfărîmat, zdrobit” > fr. -claste, engl. -clast, germ. -klast > rom. -clast.

-CLASTIE „dezintegrare, dizolvare”. ◊ gr. klastos „zdrobit” > fr. -clastie, engl. -clastia, it. id. > rom. -clastie.

CLASTO- „distrugere, sfărîmare, fragmentare”. ◊ gr. klastos „spart, sfărîmat” > fr. clasto-, it. id., engl. id., germ. klasto- > rom. clasto-. □ ~manie (v. -manie), s. f., tendință patologică de a distruge obiectele; ~tip (v. -tip), s. n., fragmentul tipului botanic original.