11 definiții pentru clăncăi
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
Explicative DEX
CLĂNCĂI, pers. 3 clăncăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.
clăncăi vi [At: CANTEMIR, I. I. I, 150 / V: ~ngăi / Pzi: ~esc / E: clanc + -ăi] (D. două obiecte) A produce un sunet specific în urma ciocnirii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂNCĂI, pers. 3 clăncăie, vb. IV. Intranz. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
CLĂNCĂI, clăncăiesc, vb. IV. Intranz. A produce zgomotul redat prin onomatopeea «clanc».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CLĂNCĂI pers. 3 clăncăie intranz. A produce un clăncăit; a face „clanc-clanc”. /clanc + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clăncăì (clăngăì) v. 1. a suna (de clopote); 2. a face sgomot ciocnindu-se (vorbind de arme). [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clăngăi vi vz clăncăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clăngăì v. V. clăncăì.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
clăncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 pl. clăncăiau; conj. prez. 3 să clăncăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clăncăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăia; conj. prez. 3 să clăncăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clăncăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. clăncăie, imperf. 3 sg. clăncăia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
clăncăiverb
- 1. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Clanc + -ăi. DEX '09 DEX '98