dexonline

info

7 definiții pentru clănțăi

Explicative DEX

CLĂNȚĂI, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A clănțăni. [Prez. ind. și: clănțăi] – Clanț + suf. -ăi.

clănțăi vi [At: DOSOFTEI, V. S. II, 61 / V: clân~ / Pzi: clănțăi / E: clanț + -ăi] A clănțăni.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

CLĂNȚĂI, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. A clănțăni. [Prez. ind. și: clănțăi] – Clanț + suf. -ăi.

clânțăi vi vz clănțăi

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

clănțăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiesc, 3 sg. clănțăiește, imperf. 1 clănțăiam; conj. prez. 1 sg. să clănțăiesc, 3 să clănțăiască

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

clănțăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiesc, imperf. 3 sg. clănțăia; conj. prez. 3 să clănțăiască

clănțăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiesc, imperf. 3 sg. clănțăia; conj. prez. 3 sg. și pl. clănțăiască

Intrare: clănțăi

clănțăi¹ (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	singular	plural
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	clănțăiește	clănțăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clănțăiesc	(să) clănțăiesc	clănțăiam	clănțăii	clănțăisem
	a II-a (tu)	clănțăiești	(să) clănțăiești	clănțăiai	clănțăiși	clănțăiseși
	a III-a (el, ea)	clănțăiește	(să) clănțăiască	clănțăia	clănțăi	clănțăise
plural	I (noi)	clănțăim	(să) clănțăim	clănțăiam	clănțăirăm	clănțăiserăm clănțăisem
	a II-a (voi)	clănțăiți	(să) clănțăiți	clănțăiați	clănțăirăți	clănțăiserăți clănțăiseți
	a III-a (ei, ele)	clănțăiesc	(să) clănțăiască	clănțăiau	clănțăiră	clănțăiseră

clănțăi² (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	singular	plural
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	clănțăie	clănțăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clănțăi	(să) clănțăi	clănțăiam	clănțăii	clănțăisem
	a II-a (tu)	clănțăi	(să) clănțăi	clănțăiai	clănțăiși	clănțăiseși
	a III-a (el, ea)	clănțăie	(să) clănțăie	clănțăia	clănțăi	clănțăise
plural	I (noi)	clănțăim	(să) clănțăim	clănțăiam	clănțăirăm	clănțăiserăm clănțăisem
	a II-a (voi)	clănțăiți	(să) clănțăiți	clănțăiați	clănțăirăți	clănțăiserăți clănțăiseți
	a III-a (ei, ele)	clănțăie	(să) clănțăie	clănțăiau	clănțăiră	clănțăiseră

clânțăi

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

clănțăi, clănțăiescverb

1. rar Clănțăni. DEX '09 DEX '98

sinonime: clănțăni

etimologie:

Clanț + -ăi. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.