7 definiții pentru cobârlău (s.n.)

Explicative DEX

cobârlău sn [At: MARIAN, S. R. I 250 / Pl: ~laie / E: mg kobor, cf cobârnă] (Reg) 1 Loc de adăpost sau de culcuș al ursului, peste iarnă Si: bârlog, vizuină. 2 Coteț (de păsări). 3 Loc (îngrădit) în care se țin mieii.

COBÎRLĂU s. n. (Reg.) Vizuină, bîrlog. – Magh. kóborló.

Sinonime

COBÂRLĂU s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.

cobîrlău s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUȘ. SĂLAȘ. VIZUINĂ.

Regionalisme / arhaisme

cobârlắu, cobârlauă, cobârlaie, s.n. (reg.) 1. Culcuș, vizuină. 2. Bârlog de urs. 3. Culcuș ascuns. – Din magh. kóborló „a hoinări” (DEX); din magh. kóbor „vagabond, hoinar”, cf. cobârnă (MDA).

cobârlău, cobârlauă, cobârlaie, s.n. – (reg.) 1. Culcuș, vizuină (Faiciuc, 1998). 2. Bârlog de urs (ALR, 1961: 679; Borșa). 3. Culcuș ascuns (Grad, 2000; Săcel). – Din magh. kóborló „a hoinări” (Drăganu, DA, cf. DER; DEX); din magh. kóbor „vagabond, hoinar”, cf. cobârnă (MDA).

cobârlău, -auă, -laie, s.n. – 1. Culcuș, vizuină (Faiciuc 1998). Bârlog de urs (ALR 1961: 679; Borșa). 2. Culcuș ascuns (Grad 2000; Săcel). – Probabil din cober „coviltir” (< germ. Kobel) + lău; Din magh. kobor, cf. cobârnă (MDA).

Intrare: cobârlău (s.n.)
cobârlău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cobârlău
  • cobârlăul
  • cobârlău‑
plural
  • cobârlaie
  • cobârlaiele
genitiv-dativ singular
  • cobârlău
  • cobârlăului
plural
  • cobârlaie
  • cobârlaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cobârlău, cobârlaiesubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.