COCA-COLA^®, (2) coca-cola, s. f. 1. Băutură răcoritoare carbogazoasă care conține zahăr caramel și substanțe vegetale obținute din frunzele de cola (din care s-a extras substanța toxică). 2. Porție de coca-cola (1). – Din fr. coca-cola.

coca-cola sfi [At: DEX² / E: eg coca-cola] Băutură răcoritoare preparată din zahăr caramel, semințe și frunze de cola (din care s-a extras substanța toxică).

COCA-COLA s. f. Băutură răcoritoare preparată din zahăr caramel, semințe și frunze de cola (din care s-a extras substanța toxică). – Din engl. coca-cola.

COCA-COLA s.f. Băutură preparată din sucuri de fructe care conțin și stupefiante. [< engl. coca-cola – nume comercial american].

COCA-COLA s. f. băutură răcoritoare gazoasă preparată din sucuri de fructe care conțin și stupefiante. (< engl. coca-cola)

Coca-Cola (alim.) ♦ 1. s. f. Băutură răcoritoare de proveniență americană ◊ „Ștefan și Matei beau cu plăcere Coca-Cola.”; v. și cubalibre, cedrată, coach (1982). ♦ 2. s. n. Pahar de Coca-Cola ◊ „David și-a îmbrățișat mama [...] și [...] a cerut un coca-cola.” R.l. 11 II 84 p. 6. ♦ 3. s. Fabrica producătoare de Coca-Cola ◊ „Băuturile răcoritoare produse de Coca-Cola domină pe piața românească.” R.l. 22 IX 93 p. 22 (din engl., fr. Coca-Cola; PR 1945; DEX, DN3)

COCA-COLA f. Băutură răcoritoare preparată din fructe, din frunze și semințe de cola. /Cuv. engl.

coca-cola® (băutură) s. f., (porții) pl. coca-cola

!coca-cola (băutură) s. f., (porții) pl. coca-cola

coca-cola s. f.