COCA¹, coca, s. m. Arbust exotic înalt de 2-3 m, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr., engl. coca.

coca smi [At: DEX² / E: fr coca] Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). corectat(ă)

* COCA¹ sf. 🌿 Arbust din America de Sud, cultivat mai ales în Columbia, Bolivia și Brazilia, din ale cărui frunze se extrage cocaina (🖼 1340) [fr.].

COCA s. m. invar. Arbust din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina (Erythroxylon coca). – Din fr. coca.

COCA s.m. invar. Arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. [Scris și koca. / < fr., it., sp. coca < cuv. argentinian].

COCA s. m. inv. arbust originar din America de Sud, din ale cărui frunze se extrage cocaina. (< fr., sp. coca)

COCA m. Arbust exotic ale cărui frunze conțin cocaină. /<fr. coca

coca f. arbust din America de S. ale cărui frunze au proprietăți narcotice.

koca smi vz coca

COCĂ sf. 1 Cleiu făcut din făină amestecată cu apă, de lipit, în spec. hîrtie: spetezele mai adese se lipesc cu ~ (ISP.) ¶ 2 Aluat de făină frămîntat și pregătit pentru facerea pîinii; F a se face ~, a se îmbăta strașnic: Bea de se turtește și ~ se face (PANN) [coace].

KOCA s.m.invar. v. coca.

*3) cócă f., pl. ĭ (sp. coca, cuv. american). Un copăcel peruvian ale căruĭ fructe-s tonice și excitante și ale căruĭ frunze mestecate în gură pot înlocui întru cît-va mîncarea.

coca¹ (arbust) s. m., pl. coca

coca¹ (arbust) s. m., pl. coca

coca s. m. invar.

Erythroxylum coca Lam. Specie cu flori mici, albe-verzui sau galbene. Fruct roșu. Frunze mici, ovate. Tufe perene.