cofeturi snp [At: URECHE, L. I, 105/6 / V: ~t sms, (sgp) ~ră sf (înv) confet sn, sc~ / E: it confetto] 1 Bomboane, caramele și alte dulciuri făcute de cofetar (1). 2 (Pex) Bomboane. 3 Mâncăruri bune. 4-5 (Îvr; lsg; păstrat în poezia pop) Cofetar (1, 3).

COFETURI s. n. pl. Produse dulci de cofetărie (bomboane, caramele, acadele și alte zaharicale). Am cumpărat cofeturi de la băcănie. STANCU, D. 226. Venea pe la ei... și le dădea cofeturi și gologani. VLAHUȚĂ, O. A. 252. Ira! iaca cofeturi!... De cele cu fistici sînt? ALECSANDRI, T. I 154.

COFETURI f. pl. Produse de cofetărie; dulciuri; zaharicale. /<ngr. ko[n]féta

cofeturi f. pl. bomboane, zaharicale. [Vechiu rom. confet = it. CONFETTO, printr’un intermediar grec modern].

coféturĭ n. pl. (dintr’un singular maĭ vechĭ confet, apoĭ cofet, d. ngr. kuféta, maĭ vechĭ konféta, n. pl., care vine d. it. confetto, bomboană, și corespunde cu lat. confectus, „făcut la un loc”. V. confete, confecțiune, infect. Cp. și cu anghimaht). Rar azĭ. Bomboane. V. condit.

cofet sms vz cofeturi

cofetură sf vz cofeturi

cumfeturi snp vz cofeturi

cofeturi (feluri de dulciuri) s. n. pl.

cofeturi s. n. pl.

cofeturi s. n. pl.

cofet (-turi), s. n. – Bomboană dulce. – Mr. cufetă. It. confetto, prin intermediul ngr. ϰουφέτον. – Der. cofetar, s. m.; cofetărie, s. f. Din it. confetti provine direct confetti (var. confete), s. f. pl. al cărui nume se explică prin obiceiul vechi de a arunca în timpul sărbătorilor confeti.

COFETURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.). (A mâncat multe ~.)

COFETURI s. pl. dulciuri (pl.), zaharicale (pl.), (reg.) zăhărele (pl.), (grecism înv.) zumaricale (pl.) (A mîncat multe ~.)