9 definiții pentru cognomen
Explicative DEX
cognomen sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: lat cognomen] 1 Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. 2 Poreclă.
COGNOMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< lat. cognomen].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COGNOMEN s. n. al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ◊ supranume. (< lat. cognomen)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
cognomen (lat.) s. n., pl. cognomina
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cognomen (lat.) s. n., pl. cognomina
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
cognomen s. n., pl. cognomene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
COGNOMEN s. n. (< lat. cognomen): 1. al treilea nume al unei persoane, care arăta familia, potrivit vechiului drept roman, ca în exemplele Marcus Tullius Cicero, Lucius Annaeus Seneca, Publius Ovidius Nasso, Caius Iulius Caesar etc. 2. poreclă, supranume (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
COGNOMEN s. v. nume, poreclă, supranume.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cognomen s. v. NUME. PORECLĂ. SUPRANUME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N203-a) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| genitiv-dativ | singular |
| — |
| plural |
| — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cognomen, cognominasubstantiv neutru
- 1. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. DNsinonime: nume
etimologie:
- cognomen DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.