coji² [At: PISCUPESCU, O. 280/15 / V: corji / Pzi: ~jesc / E: coajă] 1-2 vtr (C.i. un pom, o nuia, un fruct, o legumă etc.) A (se) curăța de coajă (1). 3 vt (C.i. un animal) A jupui Si: a beli, a despuia. 4 (Îe) A ~ pe cineva în bătăi A bate bine pe cineva. 5 (Îe) A-l ~ pe cineva puricii A-l pișcă (în timpul somnului). 6 vr (D. răni cicatrizate, d. pielea arsă de soare, uscată de vânt) A se curăța de coji (14) Si: a se descuama. 1 vr (D. pereți și d. tencuiala sau varul de pe ei) A se coșcovi.

COJI (-jesc) I. vb. tr. 1 A curăți de coajă, a scoate, a jupui coaja: au cojit vr’o cîțiva tei și au făcut o funie lungă (SB.) ¶ 2 A jupui (de piele). II. vb. refl. A se jupui de coajă (sau de piele): mesteacăni bălăi... se cojesc de teaca lustruită... și pier pe nesimțite (DLVR.).

COJI, cojesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la copaci, legume, fructe etc.) A curăța de coajă. Au cojit vro cîțiva tei și au făcut o funie lungă. SBIERA, P. 84. 2. Refl.. (Despre răni cicatrizate, despre pielea spuzită, arsă de soare, uscată de vînt) A se curăța de coji. V. descuama. Apoi cercuiră cu toții în jurul mormîntului, învîrtind căciulele în mînile lor cojite de soare și de ger. DELAVRANCEA, S. 174. [Pielea] se crapă în diferite direcții și apoi se cojește, la TDRG. 3. Refl. (Despre pereți sau despre tencuiala sau varul de pe pereți) A se coșcovi, a se scoroji. Varul îngălbenise, se afumase, se cojea. DUMITRIU, N. 125.

A COJI ~esc tranz. (copaci, ramuri) A curăța de coajă; a jupui. /Din coajă

A SE COJI se ~ește intranz. 1) (despre epidermă, răni cicatrizate) A pierde coaja. 2) (despre vopsea, var, tencuială) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se coșcovi; a se scoroji; a se coși. /Din coajă

cojì V. a despoia de coajă, a jupui.

corji v vz coji²

COJIT adj. 1 p. COJI ¶ ¶ C. NECOJIT ¶ 2 Jupuit de coajă sau de piele: desculță, cu picioarele ~e și arse (DLVR.).

cojésc v. tr. V. descojesc.

descojésc și (ob.) cojésc v. tr. (d. coajă). Curăț de coajă, decortic (vorbind de lemne orĭ semințe). V. refl. Lemnele se cojesc. V. dezghĭoc și pelesc.

coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, 3 sg. cojește, imperf. 1 cojeam; conj. prez. 1 sg. să cojesc, 3 să cojească

coji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 să cojească

coji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cojesc, imperf. 3 sg. cojea; conj. prez. 3 sg. și pl. cojească

coji (conj. cojească)

cojesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

COJI vb. 1. v. descoji. 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. v. descuama. 4. a se burduși, a se coșcovi, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

COJI vb. 1. a descoji (~ o legumă, un fruct.) 2. a descoji, a jupui, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (~ trunchiul unui arbore.) 3. a se descuama, a se jupui, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 4. a se burduși, a se coșcovi, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)