3 definiții pentru colocvia
Explicative DEX
COLOCVIA vb. intr. a vorbi cu cineva. (<lat. colloquor)
colocvia vb. I (livr.) ◊ „Ce făceau mai mulți «eminescologi sui-generis» la New Delhi? «Colocviind într-un fel de stil internațional Eminescu», scrie, poetic, G. A. în «România literară».” Săpt. 21 IX 84 p. 2 (din colocviu)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
colocvia vb., ind. prez. 3 sg. și pl. colocviază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: colocvia
verb (V211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
colocvia, colocviezverb
- 1. A vorbi cu cineva. MDN '00
etimologie:
- colloquor MDN '00