COMITE¹, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o greșeală, o faptă rea). – Din lat. committere.

comite² vt [At: ALECSANDRI, T. 769 / Pzi: comit / E: fr commettre, lat committo, -ere] 1 A săvârși o faptă rea. 2 (Fam; prt) A scrie lucrări mediocre. 3 (Jur; fri) A însărcina pe cineva cu ceva. 4 (Jur; fri) A încredința cuiva o afacere de comerț.

* COMITE² (-iți) vb. tr. A făptui, a săvîrși, a se face vinovat de ceva: ~ o crimă, o greșală [lat.].

COMITE¹, comit, vb. III. Tranz. A face, a înfăptui, a săvârși (o faptă rea). – Din lat. committere.

COMITE², comit, vb. III. Tranz. (De obicei cu privire la o faptă rea, o greșeală) A face, a săvîrși, a făptui. Comisese o sumă de orori. C. PETRESCU, C. V. 98. Voi, cei ce-n lume ați comis păcate, Lăsați-vă năravul la intrare. TOPÎRCEANU, B. 95. Inima ta de cetățean le lasă să comiți o asemenea scamatorie. în banii statului? ALECSANDRI, T. 769.

COMITE vb. III. tr. A face, a săvîrși, a făptui. [P.i. comit. / cf. lat. committere, fr. commettre].

COMITE² vb. tr. a face, a săvârși (ceva reprobabil). (< lat. committere)

A COMITE comit tranz. (greșeli, fapte reprobabile) A face să aibă loc; a transpune în fapt; a săvârși; a făptui. /<lat. committere

comite v. a face, a făptui (mai ales ceva rău): a comite o greșală, o crimă.

*comít, -ís, a -íte v. tr. (lat. com-mittere, a încredința, d. cum-, împreună și mittere, a trimete; fr. commettre, a comite. V. trimet). Fac un răŭ: a comite o greșală, o crimă.

comite¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit, 2 sg. comiți, 3 sg. comite; conj. prez. 1 sg. să comit, 3 să comită; ger. comițând; part. comis

comite² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 să comită; ger. comițând; part. comis

comite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. comit; conj. prez. 3 sg. și pl. comită; ger. comițând; part. comis

comit, -țând ger.

comite (-t, -is), vb. – A săvîrși, a face, a înfăptui. Lat. committere, fr. commettre (sec. XIX), conjug. ca trimite. – Der. comitent, s. m. (persoană care încredințează cuiva un mandat de împuternicire), din germ. Kommitent; comitet, s. n. (organ de conducere colectivă, comisie, delegație), din fr. comité, prin intermediul rus. komitet (Sanzewitsch 201); comitagiu, s. m. (partizan, agitator bulgar care acționa la ordinul unui comitet, făcînd incursiuni pe teritoriul altor state), din bg. komitadži, tc. komitaci (Ronzevalle 141).

COMITE vb. a face, a făptui, a săvârși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

COMITE vb. a face, a făptui, a săvîrși, ((înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.)

O, Liberté, que de crimes on commet en ton nom! (fr. „O, Libertate, cîte crime se comit în numele tău!”) – cuvinte rostite de M-me Roland de la Platière, în cele din urmă clipe de viață, cînd urca pe eșafod, la 8 noiembrie 1793, condamnată la moarte, fiindcă aprobase răscoalele din Franța. Se citează spre a dezvălui abuzurile comise sub masca libertății. IST.