COMOARĂ, comori, s. f. Mulțime de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuție, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de prețuită. – Din sl. komora.

comoară sf [At: (cca. 1550) CUV. D. BĂTR. II, 459 / V: cămoră, coam~ / Pl: ~ori, (înv) ~re, (dial) comorâle / E: vsl комора, rs, ucr комора, pn komora, srb kumora, lat camera] 1 (Iuz) Cămară. 2 (Îrg) Ascunzătoare. 3 (Îrg) Cimitir. 4-5 Grămadă de aur sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). 6 (Înv, îs) Cel de pe ~ Dracul. 7 Avuție. 8 Tezaur. 9 Ceea ce e mai de preț pentru sufletul omenesc. 10 (Fig) Persoană extrem de iubită sau de prețuită. 11 (Ast; îs) ~ra lui Iov sau ~ cu sfredel Constelația Polux.

COMOARĂ, comori, s. f. Grămadă de bani sau de obiecte de preț (păstrate sub lacăt, ascunse în pământ etc.). ♦ Avuție, avere, avut. ♦ Fig. Persoană extrem de iubită sau de prețuită. – Din sl. komora.

COMOARĂ, comori, s. f. 1. Grămadă de bani sau de obiecte de preț. Comori ascunse-n oală Și-ngropate – Oale, spui? Le-am lăsat să facă pui. COȘBUC, P. I 330. Un cerșitori... ședea pe o comoară și cerea milostenie. CREANGĂ, P. 134. ◊ (Poetic) Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi, țesute-n flori! COȘBUC, P. I 55. ◊ Expr. (În superstiții) Cel de pe comoară = dracul (închipuit ci păzitor al comorilor îngropate). Parcă ești cel de pe comoară, măi, de știi toate cele. CREANGĂ, P. 150. ♦ (Adesea la pl.) Avuție, avere, avut. Vrednic, ești de comoara ce ți-o las. CREANGĂ, P. 226. Mîndra mea tare-i avută, Are bani, are comori, Dar nu are pețitori. HODOȘ, P. P. 179. ◊ (Poetic) Dezgroapă, moșnege, cu mîinile-n tremur Comoara ta sfîntă de jale! Tu porți ferecate durerile noastre în vaietul strunelor tale. GOGA, P. 66. 2. Fig. Bun neprețuit, tezaur. Să mă-nșel că te dezmierd, Stinsa mea comoară, Și să tremur că te pierd-Ca întîia oară! TOMA, C. V. 95. Cunosc atîți netrebnici care zic: Să nu pui preț pe anii care zboară! Ei nu pricep că viața-i o comoară Și nu prevăd în moarte-un inamic. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 137. Mîndră, mîndruleana mea, Draga mea, comoara mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312.

COMOARĂ ~ori f. 1) Cantitate mare de bani sau de obiecte prețioase. 2) Totalitate a bunurilor care se află în posesia cuiva; avere; avut. 3) fig. Lucru sau ființă foarte prețuită și dragă; odor. [G.-D. comorii] /<sl. komora

comoară f. 1. grămadă de aur, de argint, de lucruri prețioase; 2. locul unde se află închisă comoara; 3. fig. se zice de tot ce se consideră ca prețios, ce poate fi folositor: munca este o comoară; 4. fig. mină abundantă: inima-i o comoară de bunătăți. [Slav. KOMORA, cămara vistieriei].

comoáră f., pl. orĭ (vsl. sîrb. rut. komora, cămara [vistirriiĭ], d. lat. cámara, cámera, cameră, cămară). Vechĭ. Ascunzătoare. Azĭ. Tezaur, lucrurĭ prețioase (maĭ ales banĭ) ascunse în pămînt orĭ aĭurea. Cel de pe comoară, dracu (după credința poporuluĭ că fie-care comoară e păzită de un drac): parcă-ĭ cel de pe comoară (de ridicul ce e îmbrăcat). Fig. Lucru prețios: munca, sănătatea e o comoară. Comoara (luĭ Iov), steaŭa luĭ Poluce, din constelațiunea Gemenilor. V. gherghir.

cămoră sf vz comoară

coamoară sf vz comoară

comoară s. f., g.-d. art. comorii; pl. comori

comoară s. f., g.-d. art. comorii; pl. comori

comoară s. f., g.-d. art. comorii; pl. comori

comoară (comori), s. f. – 1. (Înv.) Vizuină, bîrlog, ascunzătoare. – 2. Grămadă de bani sau de obiecte de preț îngropată în pămînt sau ascunsă. – 3. Tezaur. – 4. Mină, sursă, izvor. – 5. Steaua Polux. Sl. komora „tezaur public”, din sl. komara „încăpere”, și acesta din lat. camera sau din ngr. ϰαµάρα (Miklosich, Fremdw., 99; Miklosich, Lexicon, 299; Cihac, II, 71; Conev 81; DAR); cf. sb. komòra, cr., slov., ceh., pol., rut., rus. komora „tezaur public”. Cf. și cămară, chimir, comarnic. – Der. comornic, s. m. (înv., cămăraș al regelui Poloniei), din pol. komornik.

COMOARA, numele popular al stelei Pollux din constelația Gemenii.

a da comoara lui Mendel expr. (cart.) a juca cu cărți însemnate.

COMOARĂ s. tezaur. (O ~ găsită în pământ.)

COMOARĂ s. v. cimitir.

COMOARĂ s. tezaur. (O ~ găsită în pămînt.)

comoară s. v. CIMITIR.

CEL DE PE COMOARĂ s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

COMOARA s. art. v. pollux.

cel-de-pe-comoară s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

comoara s. art. v. POLLUX.

(Comorile lui) Cresus – Rege al Lydiei (țară în Asia Mică), Cresus a trăit cam între anii 591 – 546 î.e.n. Stăpînind o regiune cu nisipuri aurifere, era considerat cel mai bogat om al antichității. Reputația aceasta a fost confirmată de către istoricul grec Herodot (Istorii, cartea 1) și astfel Cresus a devenit simbolul bogăției. La propriu, se spune despre un om foarte bogat: „are averile lui Cresus”. Dar expresia e folosită și la figurat. Astfel poetul francez Edmond Rostand era supranumit „miliardarul de rime” sau „un Cresus al Parnasului”. IST.

COMOARĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină. Ca schimenul ce. iaste de lășuiești în comoara sa. PS. SEC. XVIII, 32^v. Etimologie: sl. komora. Cf, c o v r u, m i ș i n ă, p e ș t e r ă.