11 definiții pentru conciliere
din care- explicative DEX (6)
 - ortografice DOOM (3)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
CONCILIERE, concilieri, s. f. Împăcare, conciliație, unire, acord. ◊ Conciliere internațională = mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componență și al cărei mod de lucru sunt stabilite prin acordul părților. [Pr.: -li-e-] – V. concilia.
CONCILIERE, concilieri, s. f. Împăcare, conciliație, unire, acord. ◊ Conciliere internațională = mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componență și al cărei mod de lucru sunt stabilite prin acordul părților. [Pr.: -li-e-] – V. concilia.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de Joseph
 - acțiuni
 
conciliere sf [At: (a. 1846) URICARIUL IV, 436/16 / V: (rar) ~iare / P: ~li-e~ / E: concilia] 1 Unire. 2 Punere de acord. 3 Împăcare.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
CONCILIERE, concilieri, s. f. Împăcare, unire, acord. – Pronunțat: -li-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
CONCILIERE s.f. Acțiunea de a concilia; conciliație. [Pron. -li-e-. / < concilia].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
conciliare sf vz conciliere
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
*conciliațiúne f. (lat. conciliátio, -ónis). Acțiunea de a concilia, de a saŭ de a se împăca. – Și -áție și -ére.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
conciliere (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. concilierii; pl. concilieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
conciliere (-li-e-) s. f., g.-d. art. concilierii; pl. concilieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
conciliere s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. concilierii; pl. concilieri
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Sinonime
CONCILIERE s. v. împăcare.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
CONCILIERE s. conciliație, împăcare. (~ între părți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
- silabație: -li-e-re
 
|    substantiv feminin (F107)    Surse flexiune: DOOM 3    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv feminin (F115)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  conciliere, concilierisubstantiv feminin  
 -  1. Acțiunea de a concilia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acord conciliație unire împăcare
-  1.1. Conciliere internațională = mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componență și al cărei mod de lucru sunt stabilite prin acordul părților. DEX '09 DEX '98
 
 -  
 
etimologie:
-  concilia DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.