opțiuni
  • info

15 definiții pentru conjuga

din care

Explicative DEX

CONJUGA, conjug, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

CONJUGA, conjug, vb. I. 1. Tranz. A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. ♦ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil. 2. Refl. Fig. A se îmbina, a se împleti, a se uni. – Din fr. conjuguer, lat. conjugare.

conjuga [At: PANN, E. V. 21/8 / Pzi: ~jug / E: fr conjuguer, lat conjugare] 1 vt (Iuz) A uni prin căsătorie. 2 vt (Grm) A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod, diateză. 3 vr (D. verbe) A fi flexibil. 4 vr (Fig) A se îmbina.

CONJUGA, conjug, vb. I. 1. Tranz. (Gram.) A modifica formele unui verb după persoană, număr, timp, mod și diateză, într-o înșirare metodică. A conjuga un verb neregulat. ◊ Refl. (Despre verbe) A fi flexibil (după persoană, număr, timp etc.). Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. 2. Refl. (Rar) A se uni, a se îmbina, a se împleti. Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390.

CONJUGA vb. I. 1. tr., refl. (Despre verbe) A(-și) modifica formele după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. tr., refl. (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. [P.i. conjug. / < fr. conjuguer, cf. lat. coniugare].

CONJUGA vb. tr., refl. 1. (despre verbe) a (se) modifica după persoană, număr, timp, mod și diateză. 2. a (se) uni, a (se) îmbina, a (se) împleti. (< fr. conjuguer, lat. coniugare)

A CONJUGA conjug tranz. A face să se conjuge. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

A SE CONJUGA se conjugă intranz. 1) (despre verbe) A se modifica după categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoană, număr și diateză). 2) fig. A se uni într-o anumită ordine. /<fr. conjuguer, lat. conjugare

conjugà v. Gram. a reuni sau rosti în ordine gramaticală diferitele forme ale unui verb.

*conjúg, a -á v. tr. (lat. cónjugo, -áre, d. con-, împreună, și jugare, a uni. V. jug, înjug, ajung). Gram. Schimb un verb după formă, mod, timp, număr saŭ persoană, precum: fac, facĭ, face.

Ortografice DOOM

conjuga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. conjug, 2 sg. conjugi, 3 conjugă; conj. prez. 1 sg. să conjug, 3 să conjuge

conjuga (a ~) vb., ind. prez. 3 conjugă

conjuga vb., ind. prez. 1 sg. conjug, 3 sg. și pl. conjugă

Etimologice

conjuga (conjug, conjugat), vb. – 1. A modifica formele unui verb. – 2. A se combina, a se uni. Lat. coniugare (sec. XIX), asimilat lui a înjuga. – Der. conjugal, adj., din fr. conjugal.

Sinonime

CONJUGA vb. v. îmbina, împleti, uni.

conjuga vb. v. ÎMBINA. ÎMPLETI. UNI.

Intrare: conjuga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conjuga
  • conjugare
  • conjugat
  • conjugatu‑
  • conjugând
  • conjugându‑
 singular plural
  • conjugă
  • conjugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conjug
 (să)
  • conjug
  • conjugam
  • conjugai
  • conjugasem
a II-a (tu)
  • conjugi
 (să)
  • conjugi
  • conjugai
  • conjugași
  • conjugaseși
a III-a (el, ea)
  • conjugă
 (să)
  • conjuge
  • conjuga
  • conjugă
  • conjugase
plural I (noi)
  • conjugăm
 (să)
  • conjugăm
  • conjugam
  • conjugarăm
  • conjugaserăm
  • conjugasem
a II-a (voi)
  • conjugați
 (să)
  • conjugați
  • conjugați
  • conjugarăți
  • conjugaserăți
  • conjugaseți
a III-a (ei, ele)
  • conjugă
 (să)
  • conjuge
  • conjugau
  • conjugară
  • conjugaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conjuga, conjugverb

  • 1. tranzitiv A modifica formele unui verb după persoană, timp, mod și diateză. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A conjuga un verb neregulat. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Verbul «a avea» se conjugă la toate timpurile și la toate modurile. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se îmbina, a se împleti, a se uni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: uni îmbina împleti
    • format_quote Stive de porumb și străvechi morminte se înșiră pe deasupra cîmpiei... și se conjugă între ele. BOGZA, C. O. 390. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.