12 definiții pentru conovăț
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
CONOVĂȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.
CONOVĂȚ, conovețe, s. n. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. – Din rus., ucr. konovjaz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
conovăț sn [At: TDRG / Pl: ~vețe / E: ucr хоновязн] Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONOVĂȚ, conovețe, s. n. Funie fixată de țăruși, de care se leagă caii în bivuac. De la conovețele cailor, tresăreau din cînd în cînd vuietele înăbușite pe care le făceau animalele scuturîndu-se. SADOVEANU, F. J. 742.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONOVĂȚ ~ețe n. înv. Funie întinsă pe țăruși de care se priponeau caii într-o tabără militară. /<rus., ucr. konovjaz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conovăț n. Mold. frânghie de care se leagă caii în bivuac. [Rus. KONOVĬAZĬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
conovăț n., pl. ețe (rus. kono-vĕázĭ, d. konĭ, cal, și vĕazátĭ, a lega). Lemnu (leațu) de care se leagă caiĭ în tabără și în bivuac. Corlată (gratiĭ) p. fîn în grajd (Bc.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
conovăț (înv.) s. n., pl. conovețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
conovăț s. n., pl. conovețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conovăț s. n., pl. conovețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
conovăț (-țuri), s. n. – Căpăstru. Rut. konovjazj (DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CONOVĂȚ s. v. pripon.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
conovăț s. v. PRIPON.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N8) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
conovăț, conovețesubstantiv neutru
- 1. Funie fixată pe țăruși, care servește la priponirea cailor în bivuac. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pripon
- De la conovețele cailor, tresăreau din cînd în cînd vuietele înăbușite pe care le făceau animalele scuturîndu-se. SADOVEANU, F. J. 742. DLRLC
-
etimologie:
- konovjaz DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.