opțiuni
  • info

13 definiții pentru conăci

din care

Explicative DEX

CONĂCI, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

CONĂCI, conăcesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A face popas, a poposi; a se odihni. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti pe cineva. – Din conac.

conăci vi [At: (a. 1753) URICARIUL X, 120/25 / Pzi: ~ăcesc / E: conac] (Înv) 1-3 A poposi la un conac (1-3). 4-6 A sta la un conac (1-3).

CONĂCI, conăcesc, vb. IV. (învechit și regional) Intranz. A face popas, a poposi; a se odihni. În seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. ♦ Tranz. A găzdui, a adăposti. Pe la cetăți și sate, pe unde mîneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322.

conăci v. a face conac, a poposi, a tăbărî peste noapte: Turcii se conăciră într’un sat BALC.

coneci v vz conăci

conoci v vz conăci corectat(ă)

conăcésc v. intr. (d. conac). Fac conac, poposesc, tăhărăsc. V. tr. Daŭ conac, găzduĭesc. V. colăcesc.

Ortografice DOOM

conăci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcesc, 3 sg. conăcește, imperf. 1 conăceam; conj. prez. 1 sg. să conăcesc, 3 să conăcească

conăci (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcesc, imperf. 3 sg. conăcea; conj. prez. 3 să conăcească

conăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conăcesc, imperf. 3 sg. conăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. conăcească

Sinonime

CONĂCI vb. v. adăposti, găzdui, mânea, opri, poposi, primi, trage.

conăci vb. v. ADĂPOSTI. GĂZDUI. MÎNEA. OPRI. POPOSI. PRIMI. TRAGE.

Regionalisme / arhaisme

CONĂCI vb. (Mold., ȚR) A face popas. A: Kemeni lanoș au conăcit acolo cu oastea lui. PSEUDO-AMIRAS. Purcegînd de la Corinthos, am conăcit la Curteza. IM 1754, 79r: cf. IM 1754, 143r, 144r; GHEORGACHI; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Conăcind pentru odihna namiezii. R: POPESCU. Și au conăcit cu toată ordiia. IM 1730, 202v. Etimologie: conac + suf. -i. Vezi și conac.

Intrare: conăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conăci
  • conăcire
  • conăcit
  • conăcitu‑
  • conăcind
  • conăcindu‑
 singular plural
  • conăcește
  • conăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • conăcesc
 (să)
  • conăcesc
  • conăceam
  • conăcii
  • conăcisem
a II-a (tu)
  • conăcești
 (să)
  • conăcești
  • conăceai
  • conăciși
  • conăciseși
a III-a (el, ea)
  • conăcește
 (să)
  • conăcească
  • conăcea
  • conăci
  • conăcise
plural I (noi)
  • conăcim
 (să)
  • conăcim
  • conăceam
  • conăcirăm
  • conăciserăm
  • conăcisem
a II-a (voi)
  • conăciți
 (să)
  • conăciți
  • conăceați
  • conăcirăți
  • conăciserăți
  • conăciseți
a III-a (ei, ele)
  • conăcesc
 (să)
  • conăcească
  • conăceau
  • conăciră
  • conăciseră
coneci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
conoci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

conăci, conăcescverb

  • 1. învechit A face popas; a se odihni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: odihni poposi
    • format_quote În seara cînd rămaseră să mîie într-acea cetate, domnița izbuti ca bărbatul ei să-i lase, drept locuință, un chioșc învecinat cu casele unde ei conăcise. ODOBESCU, S. I 138. DLRLC
    • format_quote Turcii conăciră într-un sat ruinat. BĂLCESCU, O. II 86. DLRLC
    • format_quote Nu știu cum a auzit Că la draga-am conăcit. HODOȘ, P. P. 177. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A găzdui, a adăposti pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: adăposti găzdui
      • format_quote Pe la cetăți și sate, pe unde mîneau ei noaptea, toți îi conăceau. ISPIRESCU, L. 322. DLRLC
etimologie:
  • conac DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.