11 definiții pentru copilandru

din care

Explicative DEX

COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil1 + suf. -andru.

COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil1 + suf. -andru.

copilandru sm [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 51/11/ Pl: ~ri / E: copil1 + -andru] (Pfm) 1 Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență Si: copilandric (1). 2 Băiat mare Si: copilandric (2).

COPILANDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență (cam între 12 și 16 ani). A clătit din cap cu îndoială și a privit lung la copilandru. SADOVEANU, M. C. 23. Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, V. 85. Spuse că n-a văzut om de cînd era copilandru. ISPIRESCU, L. 101. ◊ Fig. (Adjectival) Naiv, nepriceput, neștiutor. Alți surugii, tot atît de copilandri... spărgeau întunerecul cu hăirile lor. MACEDONSKI, O. III 19.

COPILANDRU ~ă (~i, ~e) m. și f. Băiat (fată) aflat la vârsta de trecere de la copilărie la adolescență. /copil + suf. ~andru

copilandru m. copil mare (până la 20 de ani).

copilándru m.. (d. copil). Fam. Copil maĭ mare, băĭetan aproape flăcăŭ.

Ortografice DOOM

copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii

copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii

copilandru s. m., art. copilandrul; pl. copilandri, art. copilandrii

Sinonime

COPILANDRU s. v. băiețandru.

COPILANDRU s. băietan, băiețandru, flăcăiandru, (Olt. și Munt.) dănac, (prin Maram. și Transilv.) pruncotean, (fam.) puștan, (peior.) țîngău. (Un ~ de vreo 12 ani.)

Intrare: copilandru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • copilandru
  • copilandrul
  • copilandru‑
plural
  • copilandri
  • copilandrii
genitiv-dativ singular
  • copilandru
  • copilandrului
plural
  • copilandri
  • copilandrilor
vocativ singular
  • copilandrule
  • copilandre
plural
  • copilandrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

copilandru, copilandrisubstantiv masculin

  • 1. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență (cam între 12 și 16 ani). DEX '09 DLRLC
    • format_quote A clătit din cap cu îndoială și a privit lung la copilandru. SADOVEANU, M. C. 23. DLRLC
    • format_quote Pintea, fraged copilandru, La ciobani intrase slugă Și-l muncea într-una gîndul Cum ar face el să fugă. IOSIF, V. 85. DLRLC
    • format_quote Spuse că n-a văzut om de cînd era copilandru. ISPIRESCU, L. 101. DLRLC
etimologie:
  • copil + -andru. DEX '09 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.