O definiție pentru copârtău
Regionalisme / arhaisme
copârtău, copârtaie, s.n. (reg.) cuțitoaie cu care se rad pieile de păr.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: copârtău
copârtău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)