CORIFEU, -EE, corifei, -ee, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie; p. ext. personalitate de frunte într-un anumit domeniu. 2. S. m. Conducătorul corului¹ în tragedia și în comedia greacă antică. ♦ Cântăreț solist într-un cor¹. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphée.

corifeu, ~ee [At: CANTEMIR, HR. 164/ 30 / V: ~ut sm / Pl: ~ei / E: fr coryphée] 1 sm Conducător al corului în teatrul antic grecesc. 2 smf Persoană cu rol de conducător într-un anumit domeniu Si: căpetenie, fruntaș. 3 smf (Pex) Personalitate de frunte dintr-un anumit domeniu. 4 smf Solist într-un cor. 5 smf Balerin care conduce un ansamblu.

CORIFEU, -EE, corifei, -ee, subst. 1. S. m. și f. Persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie. 2. S. m. Conducătorul corului în tragedia și comedia greacă antică. ♦ Cântăreț solist într-un cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu. – Din fr. coryphée

CORIFEU, -EE s.m. și f. 1. Conducătorul corului în tragedia și în comedia greacă antică. ♦ Cîntăreț solist al unui cor. ♦ Balerin care conduce un ansamblu de balet. 2. Om de seamă, avînd un rol conducător; fruntaș într-un domeniu oarecare al științei sau al artei. [< lat. coryphée, it. corifeo].

CORIFEU, -EE I. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc. ◊ cântăreț solist într-un cor. ◊ balerin care conduce un ansamblu de balet. II. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al științei sau al artei. (< fr. coryphée, gr. koryphaios, șef)

corifee s. f., art. corifeea, g.-d. art. corifeei; pl. corifee

corifee s. f., art. corifeea, g.-d. art. corifeei; pl. corifee

corifee s. f., art. corifeea, g.-d. art. corifeei; pl. corifee

CORIFEU s. cap, fruntaș, protagonist. (~ al Școlii Ardelene.)

CORIFEU s. cap, fruntaș, protagonist. (~ al Școlii Ardelene.)