corvan sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~na, ~ană sf / Pl: ~e / E: ngr ϰορβανας] (Grm; iuz) Casă de bani păstrată în altarul bisericii.

corván n., pl. e (ngr. korvanâs). Vistieria templuluĭ (Biblia 1688, Mat. 26, 6). – Și -ná, f. (Ev. Iașĭ, 1855) și -ánă, pl. e (Ev. Bucur. 1894).

corvana sf vz corvan

corvană¹ sf vz corvan

corvan (-ne), s. n. – (Înv.) Cutia milelor, la biserici. Ngr. ϰορβανᾶς, cf. rus. korvan (Cihac, II, 73).

corvana, corvanale s. f. 1. (La evrei) Vistieria templului. 2. (La creștini; înv.) Cutia milelor, aflată în biserici, unde credincioșii își pun obolul. [Var. corvan s. n.; corvană s. f.]. – Din gr. korvanas.

corvan, corvane, s.n. (înv.) casa de bani păstrată în altar.

corván, corvane, (corvană), s.n. (înv.) 1. Visteria templului; casă de bani păstrată în altarul bisericii. 2. Cutia milei: „…și au dat în corvoana besearecii precum văduva doi fileri, cincizeci de florinți pomană…” (Socolan, 2005: 327). – Din ngr. korvanas (Scriban, DER, MDA).