9 definiții pentru cosărău
Explicative DEX
cosărău2 sn vz cosorău
cosărău1 sn [At: REV. CRIT. III, 120 / V: cusur~ / Pl: ~ăi / E: mg koszora] (Reg) 1 Capăt al căpriorului de sub strașină. 2 Lemne care stau la baza căpriorilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosorău sn vz cosărău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosorău1 sn [At: DENSUSIANU, Ț. H. / V: -săr~, ~reu, cursur~, cusur~ / Pl: ~raie / E: cosor1 + -ău] 1-14 (Șdp) Cosor1, (5-10) (mare). 15 (Reg; spc) Cuțit de tâlhari.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosorău2 sn [At: FRÂNCU-C ANDREA, M. 99 / V: ~reu, cusur~ / Pl: ~raie / E: mg koszoru] (Reg) 1 Grindă care leagă alți pari. 2 Furci pe care se poate clădi ceva. 3 Colț al casei. 4 Lemne pe care se pun căpriorii Cf cosoroabă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosoreu1 sn vz cosorău1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cosoreu2 sn vz cosorău2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cusurău2 sn vz cosărău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
cosărău, cosăraie, s.n. (reg.) capătul căpriorului de sub streașină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |