covrag sm [At: CONV. LIT. LIV, 166 / V: ~ac, ~eag / Pl: ~agi / E: ns cf srb kovrag „tufe”] 1 (Olt) Tulpină de porumb. 2 Fir de porumb singuratic dintr-un cuib. 3 Fir de porumb încă verde, insuficient dezvoltat. 4 Fir de porumb după ce i s-au mâncat frunzele de către vite Cf. (reg) bălii, dulean, hulj, huljan, hulugi, jipi, lujer, motoloși, pai de cucuruz, strujean, tulanaș, tuhlean, tulean, tuleu, turjan, vegii. 5 (Olt; Pex) Vrej de bostan. 6 (Trs) Vreascuri. 7 (Bot; Trs; lpl) Planta Centaurea austriaca. 8 (Bot) Planta Centaurea jacea. 9 (Bot) Planta Centaurea spinulosa. 10 (Bot; reg) Buruiană înaltă de 1,5-2 m, cu flori violete, cu frunze aspre, lunguiețe, adânc dințate.

covrag m. coceanul firului de porumb. [Origină necunoscută].

covrág m. (turc. kyvrag, sucit, încovoĭat, rudă cu covrig). Munt. Olt. Vrej. Cocean, strujan. Trans. Vrej. O buruĭană ale căreĭ florĭ violete seamănă cu ale pejmeĭ. Vreasc. – În Olt. Munt. vest covreag, pl. egĭ (ArhO, 1928, 187, și rev. I. Crg. 6, 151). Probabil, tot de aci și covrag, n., „rupere, zmulgere” (la Cdr. Ps. S.).

covrac² sm vz covrag

covreag sm vz covrag

covrag (-gi), s. m. – 1. Tulpină de porumb sau de dovleac. – 2. Plantă Centaurea austriaca. – 3. Creangă uscată. Sb. kovrag „tufăriș, hățiș” (DAR).

COVRAG s. v. cocean, curpen, vrej.

covrag s. v. COCEAN. CURPEN. VREJ.

covrag, covragi, s.m. (reg.) 1. tulpina, coceanul porumbului; strujan, hlujan, turjan, tulean. 2. vrejul de pepene sau de dovleac. 3. buruiană înaltă care crește în grâu. 4. (la pl.) vreascuri, uscături.