5 definiții pentru covriga

Explicative DEX

covrigà v. a se încovriga: ne-am încovrigat împrejurul focului CR.

covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

2) covríg și înc-, a v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.

Sinonime

COVRIGA vb. v. ghemui, încârliga, încolăci, încovriga, înfășura, învălătuci, răsuci, suci.

covriga vb. v. GHEMUI. ÎNCÎRLIGA. ÎNCOLĂCI. ÎNCOVRIGA. ÎNFĂȘURA. ÎNVĂLĂTUCI. RĂSUCI. SUCI.

Intrare: covriga
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covriga
  • covrigare
  • covrigat
  • covrigatu‑
  • covrigând
  • covrigându‑
singular plural
  • covri
  • covrigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covrig
(să)
  • covrig
  • covrigam
  • covrigai
  • covrigasem
a II-a (tu)
  • covrigi
(să)
  • covrigi
  • covrigai
  • covrigași
  • covrigaseși
a III-a (el, ea)
  • covri
(să)
  • covrige
  • covriga
  • covrigă
  • covrigase
plural I (noi)
  • covrigăm
(să)
  • covrigăm
  • covrigam
  • covrigarăm
  • covrigaserăm
  • covrigasem
a II-a (voi)
  • covrigați
(să)
  • covrigați
  • covrigați
  • covrigarăți
  • covrigaserăți
  • covrigaseți
a III-a (ei, ele)
  • covri
(să)
  • covrige
  • covrigau
  • covriga
  • covrigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)