covru sn [At: DOSOFTEI, V. S. 80/12 / Pl: ~ri / E: rs кровъ] (Mol; Trs) 1 Vizuină făcută în pământ de animale sălbatice. 2 Adăpost al unui câine. 3 Locuință primitivă în grotă. 4 (Glg) Depresiune mică, rotunjită, în câmp, fără scurgere. 5 Vâlcea care seamănă cu o vizuină.

COVRU, covruri, s. n. (Mold.) Vizuină, bîrlog, cotlon. Cățelușa a tăcut, trăgîndu-și botul ascuțit în covru, după ce adulmecase la străin flori de sînziene. SADOVEANU, N. P. 105. Și într-un covru scurmat în pămînt, între frunze șipăiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. SADOVEANU, O. III 356. ♦ Fig. Locuință primitivă. Am văzut un fel de covru din alte vremuri. Foarte bună colibă, m-am bucurat eu. SADOVEANU, N. F. 67.

COVRU ~ri n. reg. 1) Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; vizuină; bârlog. 2) fig. Locuință primitivă; colibă. /cf. rus. krov

covru n. Mold. culcuș de câine, de iepure. [Cf. it. COVOLO].

cóvru, V. crov.

crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt, sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov). Olt. Groapă, adîncătură (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl. e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.

covru (reg.) (desp. co-vru) s. n., art. covrul; pl. covruri

covru (reg.) (co-vru) s. n., art. covrul; pl. covruri

covru s. n. (sil. -vru), art. covrul; pl. covruri

covru (covruri), s. m. – 1. Vizuină, bîrlog. – 2. Groapă, denivelare mică de teren. – Var. (Banat, Olt.) crov, s. n. (groapă). Sb., rus. krov „refugiu, bîrlog” (DAR). Var. crov apare deja la Coresi. Cf. pocrov.

COVRU s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.

covru s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUȘ. SĂLAȘ. VIZUINĂ.

COVRU s.n. (Mold.) Gaură în pămînt servind drept adăpost; vizuină. Un prieten împlîntasă un migdal lîngă covrul lui. DOSOFTEI, VS Etimologie: cf. rus. krov, Cf. comoară, m i ș i n ă, peșteră.