2 definiții pentru cravai
Etimologice
cravai (-iuri), s. n. – (Banat) Dar care se face lăuzelor. Sb. krava(l)j „dar de nuntă” (DAR).
Regionalisme / arhaisme
cravai, cravaie, s.n. (reg.) darurile făcute lăuzei; plocoane, rodină, rodion.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cravai
cravai substantiv neutru
| substantiv neutru (N65) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cravai substantiv neutru
| substantiv neutru (N67) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)