CROCHIU, crochiuri, s. n. Desen rapid care redă în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj etc.; schiță. – Din fr. croquis.

crochiu sn [At: D. ZAMFIRESCU, ap. TDRG / P: ~chi-uri / Pl: ~ri / E: fr croquis] 1 Schiță. 2 Reprezentare schematică a unui obiect. 3 Planul sumar al unei opere literare sau istorice.

* CROCHIU (pl. -iuri) sn. 1 Prima schiță a unui tablou sau a unui desesn, făcută în grabă pe hîrtie 👉 COTAT 3 ¶ 2 📝 pr. ext. Planul sumar al unei lucrări literare [fr. croquis].

CROCHIU, crochiuri, s. n. Desen rapid care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui obiect, ale unui peisaj etc.; schiță. – Din fr. croquis.

CROCHIU, crochiuri, s. n. Schiță care indică în cîteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui desen, ale unui plan. Așa se fac crochiurile militărești; ici o pată, dincolo o roată de tun. D. ZAMFIRESCU, la TDRG..

CROCHIU s.n. Schiță sumară a unui plan, a unui desen etc. ♦ (P. ext.; rar) Schițarea unei lucrări artistice sau literare. [Pron. -chiu. / < fr. croquis].

CROCHIU s. n. desen care indică în câteva linii trăsăturile principale ale unei figuri, ale unui peisaj, plan etc. (< fr. croquis)

CROCHIU ~ri n. 1) Schiță inițială (a unui desen, plan etc.); carton; eboșă. 2) reg. Concepție sumară a unei lucrări științifice sau a unei opere literare. [Sil. cro-chiu] /<fr. croquis

crochiu n. schiță în treacăt a unui desen (= fr. croquis).

*crochíŭ n., pl. íurĭ (fr. croquis). Barb. Schiță (de desemn).

crochiu s. n., art. crochiul; pl. crochiuri

crochiu s. n., art. crochiul; pl. crochiuri

crochiu s. n. (sil. -chiu), art. crochiul; pl. crochiuri

crochiu

crochiu (crochiuri), s. n. – Schiță. Fr. croquis.

CROCHIU s. v. schiță. (Un ~ în cărbune.)

CROCHIU s. schiță. (Un ~ în cărbune.)