CRĂIESC, -IASCĂ, crăiești, adj. (În basme) Care ține de crai (1), privitor la crai; regesc, împărătesc. – Crai + suf. -esc.

crăiesc, ~ească [At: (a. 1595) IORGA, S. N. 12 / Pl: ~ești / E: crai + -esc] 1-4 (Înv) Referitor la crai (1-4). 5-8 (Înv) De crai (1-4). 9-12 (Înv) Propriu craiului (1-4). 13-16 (Înv) Dependent de crai (1-4). 17 (Înv; îc) Cezaro (sau chesaro) ~ Care aparține coroanei imperiale a Habsburgilor. 18 (Înv) Fiscal. 19-27 (Rar) De crai (27-35). 28 (Bot; reg; îc) Păr-~ Păr cu fructe de calitate superioară, galbene și lungi. 29 (Bot; reg; îae) Păr cu fructe rotunde și verzi, foarte bune la gust. 30-34 (Iht) Crăiete (1-5).

CRĂIESC, -IASCĂ, crăiești, adj. (Poetic sau în basme) Care ține de crai (1), privitor la crai; regesc, împărătesc. – Crai + suf. -esc.

CRĂIESC, -IASCĂ, crăiești, adj. (Astăzi numai poetic sau în basme) Care se raportă la crai, de crai; regesc, împărătesc. Ard flăcări ochii ei crăiești. COȘBUC, P. I 67. Decît la curtea crăiască, Mai bine-n lunca hoțească Ungă-o inimă frățească. ALECSANDRI, P. II 52. Se făcu înmormîntarea lui Andrei cu o pompă de tot crăiască. BĂLCESCU, O. II 260.

CRĂIESC ~iască (~iești) Care ține de crai; propriu crailor. [Sil. cră-iesc] /crai + suf. ~esc

crăiesc a. regesc: frunțile crăiești EM.

1) crăĭésc, -ĭáscă adj. Vechĭ. Regal orĭ domnesc.

crăiesc adj. m., f. crăiască; pl. m. și f. crăiești

crăiesc adj. m., f. crăiască; pl. m. și f. crăiești

crăiesc adj. m., f. crăiască; pl. m. și f. crăiești

CRĂIESC adj. v. imperial, împărătesc, regal, regesc.

crăiesc adj. v. IMPERIAL. ÎMPĂRĂTESC. REGAL. REGESC.

crăiesc, crăiască, adj. – Regesc, împărătesc. ♦ (top.) Crăiescu, deal în Bârsana, Rozavlea (Vișovan, 2005); Crăiasca, pădure în Ocna-Șugatag. – Din crai + suf. -esc (DEX, MDA).