culic sm [At: MARIAN, O. II, 304 / V: ~ici / Pl: ~ici / E: rs кулик] (Orn; reg) 1-2 Pasări de apă cu pene alb-trandafirii pe piept, cu aripi negre și ciocul lung și negru, care trăiesc pe lângă bălți și mlaștini (Himantopus rufipes și Candidus). 3 Pasăre de apă cu ciocul lung, negru și încovoiat, care trăiește pe lângă mare (Recurvirostra avocetta). 4 Pasărea de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penaj brun-închis sau brun-ruginiu Si: fluerar, șneap (Numenius argnatus). 5 (Ic) -mare Pasărea Haematopus ostralegus.

CULIC ~ci m. 1) la pl. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și arcuit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu. 2) Pasăre din acest gen. /<rus. kuliku

culíc și culícĭ m. (rut. rus. kulik, id.). Numele unor păsărĭ care trăĭesc pe malurile apelor: un fel de becață cu cĭocu puțin încovoĭat în jos (numenius arquatus); alta, de forma berzeĭ, dar mult maĭ mică (himántopus cándidus); alta, tot așa, cu cĭocu încovoĭat în sus (recurvirostra avocetta).

culici sm vz culic

culic s. m., pl. culici

culic s. m., pl. culici

culic s. m., pl. culici

culic (culici), s. m. – Nume dat diferitelor păsări acvatice (Himantopus rufipes; Haematopus ostralegus; Recurvirostra avocetta). – Var. culici. Rus. kulik „sitar” (DAR).

CULÍC s. m. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos și cu penajul brun-închis sau brun-argintiu, care cuibăresc în Deltă sau sînt doar de pasaj. În România se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu două dungi închise pe cap; c. cu cioc subțire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.

CULIC-DE-MARE s. v. scoicar.

culic-de-mare s. v. SCOICAR.