opțiuni

5 definiții pentru cumpli

Explicative DEX

cumpli [At: PSALT. 28/17 / E: ml compleo, *-ire cf cumplit] (Înv) 1-2 vtr A (se) omorî. 3 vt A-și potoli pofta de mâncare. 4 vr A pieri.

cúmplu, a -plí v. tr. (lat. cóm-pleo, -plére, pop. complire, a termina, adică „a pune capăt”; it. compire, vfr. complir, nfr. accomplir. V. compli- și complement, umplu). Vechĭ. Nimicesc, prăpădesc. V. refl. Mă prăpădesc. – Și co- la formele accentuate pe term.

Etimologice

cumpli (-lesc, -it), vb. – 1. A omorî, a extermina. – 2. (Refl.) A muri, a deceda. Lat. complere, transformat în *complῑre (Pușcariu 445; Candrea-Dens., 445; REW 2101; DAR); cf. it. compiere, prov., cat. complir, fr. (ac)complir, sp. cumplir. Trecerea semantică de la „a sfîrși” la „a omorî” pare firească. Este cuvînt înv. (sec. XV) cu ambele sensuri. – Der. cumplit, adj. (înv., complet, întreg, desăvîrșit; teribil, excesiv; crud, atroce, îngrozitor); cumplit, s. n. (înv., totalitate, integritate; margine, limită); cumpliciune, s. f. (înv., cruzime); cumplitate, s. f. (înv., avariție); cumplitură, s. f. (înv., deces).

Sinonime

CUMPLI vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

cumpli vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

Intrare: cumpli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpli
  • cumplire
  • cumplit
  • cumplitu‑
  • cumplind
  • cumplindu‑
 singular plural
  • cumplește
  • cumpliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumplesc
 (să)
  • cumplesc
  • cumpleam
  • cumplii
  • cumplisem
a II-a (tu)
  • cumplești
 (să)
  • cumplești
  • cumpleai
  • cumpliși
  • cumpliseși
a III-a (el, ea)
  • cumplește
 (să)
  • cumplească
  • cumplea
  • cumpli
  • cumplise
plural I (noi)
  • cumplim
 (să)
  • cumplim
  • cumpleam
  • cumplirăm
  • cumpliserăm
  • cumplisem
a II-a (voi)
  • cumpliți
 (să)
  • cumpliți
  • cumpleați
  • cumplirăți
  • cumpliserăți
  • cumpliseți
a III-a (ei, ele)
  • cumplesc
 (să)
  • cumplească
  • cumpleau
  • cumpliră
  • cumpliseră
verb (VT338.1)
Surse flexiune: DMLR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cumpli
  • cumplire
  • cumplit
  • cumplitu‑
  • cumplind
  • cumplindu‑
 singular plural
  • cumple
  • cumpliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumplu
 (să)
  • cumplu
  • cumpleam
  • cumplii
  • cumplisem
a II-a (tu)
  • cumpli
 (să)
  • cumpli
  • cumpleai
  • cumpliși
  • cumpliseși
a III-a (el, ea)
  • cumple
 (să)
  • cumplă
  • cumple
  • cumplea
  • cumpli
  • cumplise
plural I (noi)
  • cumplim
 (să)
  • cumplim
  • cumpleam
  • cumplirăm
  • cumpliserăm
  • cumplisem
a II-a (voi)
  • cumpliți
 (să)
  • cumpliți
  • cumpleați
  • cumplirăți
  • cumpliserăți
  • cumpliseți
a III-a (ei, ele)
  • cumplu
  • cumple
 (să)
  • cumplă
  • cumple
  • cumpleau
  • cumpliră
  • cumpliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)