CURARA s. f. Substanță de origine vegetală sau animală, ori obținută prin sinteză, cu acțiune paralizantă, utilizată ca anestezic, și la reanimare. – Din fr. curare.

curara sf [At: DN³ / Pl: ? / E: fr curare] 1 Substanță rășinoasă foarte toxică, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, extrasă din unele plante exotice. 2 Preparat sintetic utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare.

CURARA s. f. Substanță rășinoasă, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, care se extrage din unele plante exotice, având o acțiune toxică foarte puternică, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare. – Din fr. curare.

CURARA s.f. Substanță rășinoasă foarte toxică, extrasă din unele plante exotice. [< fr. curare < cuv. caraib].

CURARA s. f. otravă vegetală cu acțiune paralizantă, folosită ca anestezic și în numeroase curarizante de sinteză. (< fr. curare)

CURARA f. Substanță foarte toxică extrasă din unele plante exotice, folosită în farmaceutică. /<fr. curare

curara s. f., g.-d. art. curarei

curara s. f., g.-d. art. curarei

curara s. f.