curătoare¹ sf [At: DA / Pl: ~ori / E: cura¹ + -toare] 1 Placentă. 2 Obiect cu care se curăță boabele de pe știuletele porumbului.

curătoare² sf [At: (a. 1736) BUL. COM. IST. V, 242 / Pl: ~ori / E: cura⁴ + -toare] (Reg) 1 Vas de lemn desfăcut la un cap, în care curge vinul la stors Si: (pop) curătură², dejă, tocitoare. 2 Vas oval de lemn în care se face saramură pentru telemea, folosit la stână și în alte scopuri.

curătoare f. hârdău în care curge vinul tescuit. [Dela curà].

curătoare f., pl. orĭ (d. cur 2). Cĭubăru în care se scurge mustu saŭ țuĭca curată. V. tocitoare.

CURĂTOARE s. v. placentă.

curătoare s. v. PLACENTĂ.

curătoare, curători, s.f. (reg.) vas în care curge vinul; curătură (2).

curătoáre, curători, (corătoare, curătură), s.f. (reg.) Placentă la animale (vite). – Din cura „a elimina placenta” + suf. -toare (MDA).

curătoare, curători, (corătoare, curătură), s.f. – (reg.) Placentă la animale (vite) (Bârlea, 2005). – Din cura „a elimina placenta” + suf. -toare (MDA).