CUȘCAIE, cușcăi, s. f. Jgheab de scânduri, așezat de obicei direct pe pământ, care servește la transportul lemnului de foc din pădurile de munte. – Et. nec. Cf. cușcă.

cușcaie sf vz cușcai

CUȘCAIE, cușcăi, s. f. Instalație simplă (în formă de jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte. – Et. nec. Cf. cușcă.

cușcai sn [At: DA / V: (reg) ~e sf / Pl: ? / E: ns cf cușcă] 1 Instalație simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte. 2 (Reg) Săniuță de lemn pe care se coboară lemnele de foc (după ce au fost fasonate) din pădurile de munte.

cușcaie (reg.) s. f., art. cușcaia, g.-d. art. cușcăii; pl. cușcăi

cușcaie s. f., art. cușcaia, g.-d. art. cușcăii; pl. cușcăi

cușcaie s. f., art. cușcaia, g.-d. art. cușcăii; pl. cușcăi

cușcáie, s.f. (reg.; înv.) Instalație (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului din pădure: „Scosul lemnului de foc de la ciotcă, la mijloacele de transport, se făcea cu ajutorul unui sistem de jgheaburi confecționat din scânduri groase de fag, care poartă denumirea de cușcae. Acestea erau tratate cu parafină, pentru ca lemnul să alunece. Fiind înclinate natural, pe pantă, lemnul aluneca cu viteză până la mijlocul de transport. Cușcaele nu erau construcții fixe, ci mobile, montându-se și demontându-se după necesități” (Dăncuș, 1986: 66). – Et. nec., cf. cușcă (MDA).

cușcaie, s.f. – (reg.; înv.) Instalație simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului din pădurile de munte: „Scosul lemnului de foc de la ciotcă la mijloacele de transport se făcea cu ajutorul unui sistem de jgheaburi confecționat din scânduri groase de fag, care poartă denumirea de cușcae. Acestea erau tratate cu parafină, pentru ca lemnul să alunece. Fiind înclinate natural, pe pantă, lemnul aluneca cu viteză până la mijlocul de transport. Cușcaele nu erau construcții fixe, ci mobile, montându-se și demontându-se după necesități” (Dăncuș, 1986: 66). Construcții asemănătoare cu jilipurile. – Et. nec., cf. cușcă (DEX, MDA).

cușcaie, s.f. – Instalație simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului din pădurile de munte: „Scorul lemnului de foc de la ciotcă la mijloacele de transport se făcea cu ajutorul unui sistem de jgheaburi confecționat din scânduri groase de fag, care poartă denumirea de cușcae. Acestea erau tratate cu parafină, pentru ca lemnul să alunece. Fiind înclinate natural, pe pantă, lemnul aluneca cu viteză până la mijlocul de transport. Cușcaele nu erau construcții fixe, ci mobile, montându-se și demontându-se după necesități” (Dăncuș 1986: 66). Construcții asemănătoare cu jilipurile. – Cf. cușcă.

cușcai, cușcaie, s.n. (reg.) săniuță pe care se transportă lemnele de foc.