9 definiții pentru câmpean (adj.)
Explicative DEX
CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎMPEAN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
câmpean s. m., adj. m., pl. câmpeni; f. sg. câmpeană, pl. câmpene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîmpean
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
CÂMPEAN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A17) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
câmpean, câmpeanăadjectiv
- 1. De (la) câmp, de la țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. DLRLC
- Negreșit că cei dintîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199. DLRLC
-
etimologie:
- Câmp + -ean. DEX '98 DEX '09