câști sn [At: (a. 1795) ap. ȘIO / V: (reg) câșt / Pl: ~uri / E: tc kișt] (Înv) 1 Sumă de bani plătită cuiva la date fixe și care reprezintă, de obicei, o rată din arenda unei moșii. 2 (Înv; îs) ~ul Gheumei Operație contabilă care avea loc la schimbarea unui domn, efectuată de vistierie și caimacamii noului domn. 3 (Buc) Chirie (la case). 4 Bani rezultați dintr-o tranzacție comercială.

căști sn vz câști

câșt sn vz câști

CÎȘT s. n. v. cîști.

CÎȘTI, cîștiuri, s. n. (învechit) Sumă de bani reprezentînd o parte (de obicei jumătate) din arenda unei moșii, plătibilă la date fixe. Căsătoria lui... știrbise ceva din banii destinați unui cîști apropiat. GALACTION, O. I 177. Am primit toate cîștiurile înainte pe 5 ani. ALECSANDRI, T. 1354. Ceilalți au adus cîștiurile moșiilor. NEGRUZZI, S. I 87. – Pronunțat monosilabic. -Variantă: cîșt (CARAGIALE, O. I 370) s. n.

câștiu n. termen de plată pentru o arendă: am primit toate câștiurile înainte pe cinci ani AL. [Turc. KYST].

cîșt (vest) și cîștĭ (est) n., pl. urĭ (turc. ar. kyst). Rată de chirie, de arendă.

câști (înv.) s. n., pl. câștiuri (desp. -tiuri)

câști (înv.) s. n., pl. câștiuri (-tiuri)

câști s. n., pl. câștiuri (sil. -tiuri)

cîști

câștiu, -tiuri.

cîșt (-turi), s. n. – Termen. – Mr. hîște. Tc. kist „plată eșalonată” (Șeineanu, II, 93).

CÂȘTI s. v. rată.

cîști s. v. RATĂ.

câștiu, câștiuri, s.n. (înv.) 1. rată în arenda unei moșii. 2. chirie (la case). 3. banii (prețul) vânzării.