6 definiții pentru căcălău
Explicative DEX
căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~laie / E: căca + -ălău] 1 Scârnă multă (în cantități mari, cum este îngrămădită în closete). 2 Cantitate mare de lucruri proaste, nefolositoare. 3 Grămadă mare.
CĂCĂLĂU sbst. 1 Olten. Grămadă de murdărie, de gunoiu ¶ 2 pr. ext. Grămadă (în spec. de bani): bucuria ce avură cînd se văzură cu atîta ~ de bani ISP. [căca].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
căcălău n. grămadă: un căcălău de bani ISP. [Lit. băligar].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
CĂCĂLĂU s. n. Cantitate mare, abundență, belșug. (din căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Argou
căcălău, Măria ta expr. (vulg.) v. căcălău
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căcălău adj. invar., adv. (vulg.) enorm, în cantități uriașe.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căcălău
căcălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)