6 definiții pentru căcălău

Explicative DEX

căcălău sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~laie / E: căca + -ălău] 1 Scârnă multă (în cantități mari, cum este îngrămădită în closete). 2 Cantitate mare de lucruri proaste, nefolositoare. 3 Grămadă mare.

CĂCĂLĂU sbst. 1 Olten. Grămadă de murdărie, de gunoiu 2 pr. ext. Grămadă (în spec. de bani): bucuria ce avură cînd se văzură cu atîta ~ de bani ISP. [căca].

căcălău n. grămadă: un căcălău de bani ISP. [Lit. băligar].

Etimologice

CĂCĂLĂU s. n. Cantitate mare, abundență, belșug. (din căca)

Argou

căcălău, Măria ta expr. (vulg.) v. căcălău

căcălău adj. invar., adv. (vulg.) enorm, în cantități uriașe.

Intrare: căcălău
căcălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcălău
  • căcălăul
  • căcălău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • căcălău
  • căcălăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)