2 definiții pentru călâci
Etimologice
călîci (-iuri), s. n. (Înv.) Spadă. Se spunea mai ales despre spada pe care sultanul obișnuia s-o dăruiască domnitorilor, ca semn al învestirii. – Var. calîci. Tc. kiliç (Șeineanu, III, 25; Lokotsch 1040).
Regionalisme / arhaisme
CĂLÎCI s.n. v. călăci.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: călâci
călâci substantiv neutru
| substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)