căroaie sf [At: ALECSANDRI, T. 947 / Pl: ~ / E: car + -oaie] (Trs) 1 Teleagă cu două roți, cu care se transportă plugul Si: (reg) cotigă, teleguță. 2 Teleaga morarului, cu două roți, cu care se transportă cerealele. 3 Roabă. 4 Car cu boi, desfăcut și lungit, cu care se transportă fânul de la câmp Si: (pop) ghioci.

❍CĂROAIE sf. Trans. 1 🚜 Cotiugă, teleagă ¶ 2 Teleaga cu două roate cu care se duce măcinișul la moară ¶ 3 Unealtă cu ajutorul căreia se învălesc firele pe sulul războiului PĂC. [car].

CĂROAIE s. v. cotigă, roabă, teleagă.

căroaie s. v. COTIGĂ. ROABĂ. TELEAGĂ.