cătănesc, ~ească [At: GHICA, A. 310 / V: (reg) ~tun~, (reg) cotun~ / Pl: ~ești / E: cătană + -esc] (Reg) 1-4 a Ostășesc (1-4). 5 sf Joc cu lăutari nedefinit mai îndeaproape.

❍CĂTĂNESC, CĂTUNESC adj. Tr.-Carp. 🎖️ De cătană, ostășesc: vom face din el ață de cusut haine cătănești RET.; îi desbrară de hainele lor cătănești RET..

CĂTĂNESC, -EASCĂ, cătănești, adj. (Regional) De cătană, care se referă la catane; ostășesc, soldățesc.

CĂTĂNESC, -EASCĂ, cătănești, adj. (Reg.) Soldățesc, ostășesc. – Din cătană + suf. -esc.

cătănesc a. de catană: cântece cătănești.

1) cătănésc, -eáscă adj. Vechĭ. Azĭ fam. De catană, soldățesc.

cătunesc, ~ească a vz cătănesc

cotunesc, ~ească a vz cătănesc

cătănesc (reg.) adj. m., f. cătănească; pl. m. și f. cătănești

cătănesc (reg.) adj. m., f. cătănească; pl. m. și f. cătănești

cătănesc adj. m., f. cătănească; pl. m. și f. cătănești

CĂTĂNESC adj. v. cazon, militar, milităresc, ostășesc, soldățesc.

cătănesc adj. v. CAZON. MILITAR. MILITĂRESC. OSTĂȘESC. SOLDĂȚESC.

cătănesc, adj. v. cătunesc („milităresc”).

cătunesc, -ească, cătunești, (cătănesc), adj. (reg.) 1. Milităresc. 2. (în expr.) Câini cătunești = câini-lupi (folosiți de armată sau de poliție). – Din cătună + suf. -esc (MDA).

cătunesc, -ească, cătunești, (cătănesc), adj. – (reg.) 1. Milităresc. 2. În expr. câini cătunești = câini-lupi folosiți de armată sau de poliție (Maram. Nord: Strâmtura). – Din cătună + suf. -esc (MDA).