delicatesă sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 6 / V: (înv) ~suri sn / Pl: ~se / E: fr délicatesse, ger Delikatesse] (Lpl) Aliment fin (îndeosebi prăjituri și specialități culinare).

DELICATESĂ s.f. (De obicei la pl.) Alimente fine (mai ales prăjituri, specialități de mîncare). [< germ. Delikatesse].

DELICATESĂ ~e f. mai ales la pl. Produs alimentar fin și delicios. /<germ. Delikatesse

delicatesuri sn vz delicatesă

DELICATESE s. f. pl. Alimente fine, alese. Ce masă! Nu s-ar fi zis, după delicatesele întinse pe fața de masă de olandă... că mai există atare belșug într-un timp de foamete. CĂLUGĂRU, O. P. 24. «Marele magazin de coloniale, delicatese, comestibile». CARAGIALE, O. II 149.

DELICATESE s. f. pl. alimente fine, prăjituri, specialități culinare. (< germ. Delikatesse)

delicatese f. pl. lucruri delicate de mâncare.

*delicatése f. pl. (germ. delikatessen, d. fr. délicatesse, delicateță). Barb. Alimente (maĭ ales mezelurĭ) de lux (icre negre, salamurĭ, brînzeturĭ scumpe ș.a.).

!delicatesă (aliment fin) s. f., g.-d. art. delicatesei; pl. delicatese / (fam.) delicatesuri

delicatesă s. f., g.-d. art. delicatesei; pl. delicatese

delicatesă s. f., pl. delicatese

delicatesă, pl. delicatese

delicatesă, delicatese s. f. (prst.) orice practică sexuală deviantă, costisitoare, greu de obținut de către clientul unei prostituate.