opțiuni

5 definiții pentru descăiera

Explicative DEX

descăiera [At: LB / Pzi: ~caier / E: des- + [în]căiera] 1-2 vtr (Îvr) A (se) separa dintr-o încăierare Si: (Mun) descăibăra. 3 vr (Fig) A scăpa de cineva incomod Si: a (se) descotorosi. 4 vt (Reg) A desface un lucru încâlcit.

descáĭer, a -căĭerá, v. tr. (d. caĭer). Despart pe ceĭ ce s’aŭ încăĭerat la bătaĭe. V. refl. Mă despart, mă desprind din luptă.

Ortografice DOOM

descăiera (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. descaier, 2 sg. descaieri, 3 descaieră; conj. prez. 1 sg. să descaier, 3 să descaiere; imper. 2 sg. afirm. descaieră

descăiera (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 descaieră

descăiera vb., ind. prez. 3 sg. și pl. descaieră

Intrare: descăiera
verb (V19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăiera
  • descăierare
  • descăierat
  • descăieratu‑
  • descăierând
  • descăierându‑
 singular plural
  • descaieră
  • descăierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descaier
 (să)
  • descaier
  • descăieram
  • descăierai
  • descăierasem
a II-a (tu)
  • descaieri
 (să)
  • descaieri
  • descăierai
  • descăierași
  • descăieraseși
a III-a (el, ea)
  • descaieră
 (să)
  • descaiere
  • descăiera
  • descăieră
  • descăierase
plural I (noi)
  • descăierăm
 (să)
  • descăierăm
  • descăieram
  • descăierarăm
  • descăieraserăm
  • descăierasem
a II-a (voi)
  • descăierați
 (să)
  • descăierați
  • descăierați
  • descăierarăți
  • descăieraserăți
  • descăieraseți
a III-a (ei, ele)
  • descaieră
 (să)
  • descaiere
  • descăierau
  • descăierară
  • descăieraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)