opțiuni
  • info

15 definiții pentru descătușa

din care

Explicative DEX

DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Pref. des- + [în]cătușa.

descătușa vtr [At: DDRF / V: (rar) ~și / Pzi: ~șez / E: des- + cătușă] 1-2 A (se) elibera din cătușe, din lanțuri. 3-4 A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie.

DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe; fig. a (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. – Des1- + cătușă.

DESCĂTUȘA, descătușez, vb. I. Tranz. A elibera (pe cineva) din lanțuri sau din cătușe. ♦ Fig. A elibera dintr-o constrîngere, dintr-o apăsare, din robie. Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. ◊ Refl. Popoarele se descătușează din robia imperialistă.

A SE DESCĂTUȘA mă ~ez intranz. 1) A se elibera din cătușe, din fiare sau din lanțuri. 2) fig. A deveni liber; a redobândi libertatea; a se elibera. 3) fig. A scăpa de o constrângere morală sau de un complex interior. /des- + cătușă

descătuși v vz descătușa

Ortografice DOOM

descătușa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descătușez, 3 descătușează, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 1 sg. să descătușez, 3 să descătușeze; ger. descătușând

descătușa (a ~) vb., ind. prez. 3 descătușează, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 să descătușeze; ger. descătușând

descătușa vb., ind. prez. 1 sg. descătușez, 3 sg. și pl. descătușează, 1 pl. descătușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descătușeze; ger. descătușând

descătușa (ind. prez. 3 sg. și pl. descătușează, 1 pl. descătușăm, ger. descătușînd)

Sinonime

DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

DESCĂTUȘA vb. v. dezrobi, elibera, emancipa, libera.

DESCĂTUȘA vb. a (se) desfereca. (S-a ~ din cătușe.)

descătușa vb. v. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. LIBERA.

Antonime

A descătușa ≠ a încătușa

Intrare: descătușa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descătușa
  • descătușare
  • descătușat
  • descătușatu‑
  • descătușând
  • descătușându‑
 singular plural
  • descătușează
  • descătușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descătușez
 (să)
  • descătușez
  • descătușam
  • descătușai
  • descătușasem
a II-a (tu)
  • descătușezi
 (să)
  • descătușezi
  • descătușai
  • descătușași
  • descătușaseși
a III-a (el, ea)
  • descătușează
 (să)
  • descătușeze
  • descătușa
  • descătușă
  • descătușase
plural I (noi)
  • descătușăm
 (să)
  • descătușăm
  • descătușam
  • descătușarăm
  • descătușaserăm
  • descătușasem
a II-a (voi)
  • descătușați
 (să)
  • descătușați
  • descătușați
  • descătușarăți
  • descătușaserăți
  • descătușaseți
a III-a (ei, ele)
  • descătușează
 (să)
  • descătușeze
  • descătușau
  • descătușară
  • descătușaseră
descătuși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descătușa, descătușezverb

  • 1. A (se) elibera din lanțuri sau din cătușe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfereca antonime: încătușa
    • 1.1. figurat A (se) elibera dintr-o constrângere, dintr-o apăsare, din robie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Izgonirea exploatatorilor și cucerirea puterii au descătușat uriașele forțe creatoare ale poporului. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2431. DLRLC
      • format_quote Popoarele se descătușează din robia imperialistă. DLRLC
etimologie:
  • des- + [în]cătușa. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „descătușa” (1 clipuri)