opțiuni
  • info

13 definiții pentru dezavua

din care

Explicative DEX

DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Livr.) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. ♦ A refuza să recunoască ceva. – Din fr. désavouer.

dezavua vt [At: ALEXI, W. / S și: desa~ / P: ~vu-a / Pzi: ~uez[1] / E: fr désavouer] (C.i. oameni, idei, acțiuni etc.) 1 A dezaproba. 2 A condamna. 3 A nu recunoaște. 4 A contesta. modificată

  1. În original, pzi greșit tipărit: nez — LauraGellner

DEZAVUA, dezavuez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezaproba, a se desolidariza de spusele sau de actele cuiva. «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. – Pronunțat: -vu-a.

DEZAVUA vb. I. tr. 1. (Rar) A dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva, a se desolidariza de cineva. 2. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. ♦ A nu recunoaște ceva. [Pron. -vu-a. / < fr. désavouer].

DEZAVUA vb. tr. 1. a dezaproba, a condamna spusele sau faptele cuiva. 2. a refuza să recunoască ceva; a renega. (< fr. désavouer)

A DEZAVUA ~ez tranz. livr. 1) (acțiuni, vorbe) A declara ca fiind neplauzibil; a dezaproba. 2) A refuza să recunoască pentru sine. [Sil. -vu-a] /<fr. désavouer

* dezavuéz v. tr. (fr. désavouer). Declar că n’am autorizat pe cineva să facă ce a făcut, reprob: a dezavua un ministru plenipotențiar.

Ortografice DOOM

dezavua (a ~) (livr.) (desp. de-za-/dez-a-vu-a) vb., ind. prez. 1 sg. dezavuez (desp. -vu-ez), 3 dezavuează (desp. -vu-ea-), 1 pl. dezavuăm (desp. -vu-ăm); conj. prez. 1 sg. să dezavuez, 3 să dezavueze; ger. dezavuând (desp. -vu-ând)

!dezavua (a ~) (livr.) (de-za-vu-a/dez-a-) vb., ind. prez. 3 dezavuează, 1 pl. dezavuăm (-vu-ăm); conj. prez. 3 să dezavueze (-vu-e-); ger. dezavuând (-vu-ând)

dezavua vb. (sil. -vu-a; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezavuez, 3 sg. și pl. dezavuează, 1 pl. dezavuăm (sil. -vu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. dezavueze (sil. -vu-e-); ger. dezavuând (sil. -vu-ând)

desavuez, -uează 3, -ueze 3 conj.

Sinonime

DEZAVUA vb. v. blama, condamna, desolidariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

dezavua vb. v. BLAMA. CONDAMNA., DESOLIDARIZA. DEZAPROBA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA.

Intrare: dezavua
  • silabație: de-za-vu-a, dez-a-vu-a info
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezavua
  • dezavuare
  • dezavuat
  • dezavuatu‑
  • dezavuând
  • dezavuându‑
 singular plural
  • dezavuează
  • dezavuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezavuez
 (să)
  • dezavuez
  • dezavuam
  • dezavuai
  • dezavuasem
a II-a (tu)
  • dezavuezi
 (să)
  • dezavuezi
  • dezavuai
  • dezavuași
  • dezavuaseși
a III-a (el, ea)
  • dezavuează
 (să)
  • dezavueze
  • dezavua
  • dezavuă
  • dezavuase
plural I (noi)
  • dezavuăm
 (să)
  • dezavuăm
  • dezavuam
  • dezavuarăm
  • dezavuaserăm
  • dezavuasem
a II-a (voi)
  • dezavuați
 (să)
  • dezavuați
  • dezavuați
  • dezavuarăți
  • dezavuaserăți
  • dezavuaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezavuează
 (să)
  • dezavueze
  • dezavuau
  • dezavuară
  • dezavuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezavua, dezavuezverb

  • 1. livresc A condamna spusele sau faptele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: condamna dezaproba
    • format_quote «Contemporanul» a fost printre primele publicații care au dezavuat atacul lipsit de umanitate al lui Al. Macedonski împotriva lui Eminescu. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 6/4. DLRLC
    • 1.1. A pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva. DN
      • 1.1.1. A refuza să recunoască ceva. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
        sinonime: renega
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.