DEȘCĂ, dești, s. f. (Pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din sb. dečko „băiat”.

deșcă sf [At: BACALBAȘA, S. A. I, 63 / Pl: deșce / E: srb déčko] 1 (Îvp) Termen cu care un soldat se adresa altui soldat mai în vârstă. 2 (Îvp; pgn) Soldat cu experiență Si: veteran. 3 (Mun; dep) Tânăr nepriceput.

DEȘCĂ, dești, s. f. (Înv. și pop.) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu sau, p. gener., care denumea un ostaș în vârstă, cu experiență. [Pl. și: deșce] – Din scr. dečko „băiat”.

DEȘCĂ, (rar) deșce, s. f. (Mil.; în trecut) Termen familiar cu care un soldat se adresa altui soldat mai vechi în serviciu. V. leat. Au ieșit din rînduri majurii, deșcele bătrîne ale oștirii. STANCU, D. 162. Deșcă Ichime, dă-i una cu stratul puștii și arată-i drumul înapoi. SADOVEANU, N. F. 114.

deșcă m. soldat vechiu și prost (în opozițiune cu leat). [Slav. DEČKO, băiat].

déșcă f. pl. ștĭ, șcĭ și șce (sărb. dečko, flăcăŭ, ucenic). Fam. Soldat vechĭ. V. răcan.

!deșcă (înv., fam.) s. f., (rar) g.-d. art. deștii; pl. dești (E ~bătrână.)

deșcă (pop.) s. f., pl. dești/deșce

deșcă s.f., pl. dești / deșce

deșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban).