O definiție pentru diapente
Jargon
diapente (< gr. διαπέντε, „peste cinci”, mai corect διά πέντε [χορδῶν συμφωνία]; denumirea veche: δι ὁξειῶν), la teoreticienii Greciei antice și la teoreticienii latini ai ev. med., intervalul de cvintă* (perfectă). De aici au derivat: epidiapente, cvinta superioară, și hypodiapente sau subdiapente, cvinta inferioară.
Intrare: diapente
diapente substantiv feminin
substantiv feminin (F109) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |