5 definiții pentru diplău
Explicative DEX
tăpleu sm vz diplău
Etimologice
diplău adj. – Cîrn, turtit. Mag. gyeplö (Gáldi, Dict., 124). În Trans., rar.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
diplắu, dipleie, diplauă, (depleu), s.n. (reg.) Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. ■ Exclusiv în nordul țării (ALR, 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț” (Galdi, după DER).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
diplău, dipleie, diplauă, (daplău, depleu), s.n. – (reg.) Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR, 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț” (Galdi, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diplău, dipleie, diplauă, (daplău), s.n. – Parte a hamului alcătuită din curele sau frânghii, cu care se conduc caii; hățuri. Termen atestat doar în nordul țării (ALR 1956: 293). – Din magh. gyplő „hăț”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N46-eie) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||