8 definiții pentru divinatoriu
Explicative DEX
DIVINATORIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.
DIVINATORIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVINATORIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVINATORIU, -IE adj. referitor la divinație. (< fr. divinatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
divinatoriu a. privitor la divinațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* divinatóriŭ, -ie adj. (d. divinator). Rar. De gîcire, relativ la gîcire, magic: vărguță divinatorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
divinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. divinatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. divinatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
divinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. divinatorie (-ri-e); pl. m. și f. divinatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
divinatoriu adj. m. [-riu pron. rĭu], f. divinatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. divinatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: divinatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
divinatoriu, divinatorieadjectiv
- 1. Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- divinatoire DEX '09 DEX '98 DN