opțiuni
  • info

7 definiții pentru dobitoc (adj.)

Explicative DEX

DOBITOC, -OACĂ, dobitoci, -oace, s. n., s. m. și f., adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. și f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din sl. dobytŭkŭ.

dobitoc, ~oacă [At: PALIA (1581), 193/1 / Pl: ~i, ~oace / E: vsl добиток] 1 sn Animal (patruped). 2 sm (Înv; cu indicarea speciei de animale) Mulțime de... 3 (Îvr; îs) ~ ceresc Constelație cu nume de animal. 4-5 smf, a (Om) lipsit de inteligență și bun-simț.

DOBITOC, -OACĂ, dobitoci, -oace, subst., adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. și f., adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. – Din sl. dobytŭkŭ.

DOBITOC2, -OACĂ, dobitoci, -oace, s. m. și f. (Termen injurios, mai ales în apostrofe) Om lipsit de inteligență sau de bun simț. Unde sînt cizmele șterpelite, dobitocule? CAMILAR, N. I 280. ◊ (Adjectival) Nu l-am crezut așa de dobitoc, ca să nu simtă măcar atît. C. PETRESCU, C. V. 354.

Ortografice DOOM

dobitoc1 adj. m., (persoană) s. m., pl. dobitoci; adj. f., s. f. dobitoacă, pl. dobitoace

dobitoc1 adj. m., (persoană) s. m., pl. dobitoci; adj. f., s. f. dobitoacă, pl. dobitoace

dobitoc adj. m., (persoană) s. m., pl. dobitoci; f. sg. dobitoacă, pl. dobitoace

Intrare: dobitoc (adj.)
dobitoc1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A63)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobitoc
  • dobitocul
  • dobitocu‑
  • dobitoacă
  • dobitoaca
plural
  • dobitoci
  • dobitocii
  • dobitoace
  • dobitoacele
genitiv-dativ singular
  • dobitoc
  • dobitocului
  • dobitoace
  • dobitoacei
plural
  • dobitoci
  • dobitocilor
  • dobitoace
  • dobitoacelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dobitoc, dobitocisubstantiv masculin
dobitoacă, dobitoacesubstantiv feminin
dobitoc, dobitoacăadjectiv

  • 1. peiorativ (Om) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Unde sînt cizmele șterpelite, dobitocule? CAMILAR, N. I 280. DLRLC
    • format_quote Nu l-am crezut așa de dobitoc, ca să nu simtă măcar atît. C. PETRESCU, C. V. 354. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.