opțiuni

2 definiții pentru dobânditor

Explicative DEX

dobânditor, ~oare [At: COD. VOR. 152/30 / Pl: ~i, ~oare / E: dobândi + -tor] 1-16 smf, a (Persoană) care dobândește (1-8). 17 a (Înv) Care pune stăpânire. 18-21 (Îvp) smf, a (Persoană) care dobândește (11-12). 22-23 (Îvp) smf, a Cuceritor. 24-25 (Îvp) smf, a Biruitor. 26-27 smf, a (Pop) Căpătuit.

dobânditor m. cel ce dobândește.

Intrare: dobânditor
dobânditor substantiv masculin
substantiv masculin (M1-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobânditor
  • dobânditorul
  • dobânditoru‑
plural
  • dobânditori
  • dobânditorii
genitiv-dativ singular
  • dobânditor
  • dobânditorului
plural
  • dobânditori
  • dobânditorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)