dosadă¹ sf [At: BARONZI, L. 98 / Pl: ? / E: nct] (Îrg) Closet.

dosadă² sf [At: PSALT. 172/29 / Pl: ~săzi, ~sadi / E: vsl досада] (Îvp) 1 Insultă gravă. 2 Supărare. 3 Mâhnire. 4 Nedreptate. 5 Persecuție. 6 Chin. 7 Pedeapsă.

DOSADĂ s. f. (Învechit, popular și arhaizant) 1. Mîhnire, întristare, amărăciune. Mă suii pe munți de piatră Să-mi văd mumă, Să-mi văd tată, Plin de dor și de dosadă. TEODORESCU, P. P. 284. 2. Insultă, ocară. Pîrcălabe, străjuiește-l! Vreau de obște să se vadă cum Vlad Basarab voievodul pedepsește o dosadă. DAVILA, V. V. 95.

DOSADĂ s. f. (Înv. și arh.) 1. Mîhnire, întristare. 2. Insultă, ocară. – Slav (v. sl. dosada).

dosadă f. mâhnire, amărăciune nespusă: plin de dor și de dosadă POP. [Slav. DOSADA].

dosádă f., pl. azĭ (vsl. dosada, ofensă; rus. dosáda, întristare). Vechĭ. Chin, suferință. Mustrare. Azĭ. Vest. Mare întristare.

dosadă (-ăzi), s. f. – Necaz, supărare, durere. Sl. (bg.) dosada (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac 100). Sec. XVII, înv. – Der. dosădi, vb. (a chinui, a supăra, a întrista), din sl. dosaditi; dosăditură, s. f. (chin, suferință); dosăditor, adj. (urmăritor).

DOSADĂ s. v. afront, durere, injurie, insultă, întristare, jignire, mâhnire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

dosadă s. v. AFRONT. DURERE. INJURIE. INSULTĂ. ÎNTRISTARE. JIGNIRE. MÎHNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.