dârjală sf [At: ALEXI, W. / V: dârjă, ~jea, odârjă, odârjea, odârjie, tâ~ / Pl: ~le și ~jeli / E: bg държала, srb držalo] (Pop) 1 Prăjină lungă, de lemn necioplit. 2 Nuia subțire și flexibilă. 3 Bâtă groasă. 4 (Fig) Epitet dat unui om înalt și deșirat. 5 Coadă a unor unelte. 6 Parte mai lungă a îmblăciului. 7 Femeie rea, încăpățânată. 8 Femeie de nimic.

dârjă sf vz dârjală modificată

dârjea sf vz dârjală

odârjă sf vz dârjală

odârjea sf vz dârjală

odârjeană^[1] sf vz dârjală

odârjie sf vz dârjală

odrânjană^[1] sf vz dârjală

odrigea^[1] sf vz dârjală

odrijană^[1] sf vz dârjală

târjală sf vz dârjală

DÎRJALĂ, dîrjale, s. f. (Regional) 1. Băț (lung și gros), bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. coadă, mîner al unei unelte (topor, coasă etc.). Se uitau la mine și parcă mă loveau cu beldia, cu dîrjala, așa mă priveau. STANCU, D. 396. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. -Pl. și: dîrjele (ȘEZ. VII 122).

DÎRJALĂ, dîrjale, s. f. (Reg.) 1. Băț lung și gros; bîtă, ciomag, măciucă; p. ext. mîner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [Pl. și: dîrjele] – Bg. dăržalo.

dîrjálă f., pl. e (bg. dŭržalo, mîner, coadă de topor, rus. deržálka, mîner. V. dîrjă, samo-derjeț). Vest. Jerdie, prăjină. Coadă de topor, de sapă ș.a. Est. Fig. Persoană prea înaltă și slabă (în Trans. toroapă). V. pătăchie, premeteală, ștremeleag, toropală.

odîrjă f., pl. ĭ (d. vsl. o-drŭžati, a cuprinde. V. dîrjă). Coada care, împreună cu hadaragu, formează îmblăciu. V. oglavă.

dârjală (pop.) s. f., g.-d. art. dârjalei; pl. dârjale

dârjală (rar) s. f., g.-d. art. dârjalei; pl. dârjale

dârjală s. f., g.-d. art. dârjalei; pl. dârjale

dîrjală (-jeli), s. f. – 1. Mîner, toartă. – 2. Manivelă. – 3. Nuia, băț. – Var. dîrja, dîrje, odîrje. Sl. družalo „manivelă”, cf. bg. dărzalo (Candrea, Scriban), și, pentru ultima var., sb. održa.

DÂRJALĂ s. v. bâtă, ciomag, coadă, măciucă, mâner, par, prăjină.

dîrjală s. v. BÎTĂ. CIOMAG. COADĂ. MĂCIUCĂ. MÎNER. PAR. PRĂJINĂ.

odârjă, odârji, s.f. (pop.) coadă la îmblăciu.